CURÁJ s. n. Forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăție. ◊ (Cu valoare de interjecție) Fii îndrăzneț, tare! nu te lăsa!; [Var.: (pop.) coráj s. n.] – Din fr. courage.
CURÁJ s.n. Îndrăzneală, bărbăție, vitejie, tărie de caracter. [ fr. courage, cf. it. coraggio lat. cor – inimă].
CURÁJ s. n. îndrăzneală, bărbăție, vitejie, tărie de caracter. ( fr. courage)
CURÁJ s. 1. bărbăție, bravură, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dârzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (Dovedește un mare ~ în acțiunile sale.) 2. v. vitejie.
Curaj ≠ lașitate, teamă, frică
curáj (-juri), s. n. – 1. Vitejie, temeritate. – 2. Furie, mînie. – Var. (pop.) coraj. Mr. curagiu. Fr. courage, it. coraggio (sec. XVIII). Sensul 2 se potrivește mai bine pentru var., cf. sp. coraje. Cuvîntul mr. provine din it. – Der. curajos, adj., din fr. courageux; încuraja, vb. (a îmbărbăta, a anima, a stimula), din fr. encourager; încurajator, adj. (de încurajare); descuraja, vb. (a demoraliza, a demobiliza), format pe baza fr. décourager; descurajator, adj. (care descurajează).
curáj s. n.
CURÁJ1 n. Trăsătură de caracter care-l caracterizează pe omul fără teamă; îndrăzneț. Act de ~. /fr. courage
CURÁJ2 interj. (se folosește pentru a îmbărbăta pe cineva). /fr. courage