BRUNÁJ s. n. Brunare. ♦ (Concr.) Strat protector de oxizi care acoperă unele piese metalice în urma brunării. – Bruna + suf. -aj.
BRUNÁJ s.n. Brunare. [După fr. brunissage].
BRUNÁJ s. n. brunare. (după fr. brunissage)
BRUNÁJ s. n. Brunare. – După fr. brunissage.
BRUNÁJ s. (TEHN.) brunare. (~ul unei piese de oțel.)
brunáj

s. n.