BRONTOZÁUR, brontozauri, s. m. Gen de reptile uriașe din ordinul dinozaurienilor, cu capul mic, cu gâtul foarte lung, cu picioarele scurte, cilindrice, terminate cu câte cinci degete, care a trăit în era secundară. – Din germ. Brontosaurus, fr. brontosaure.
BRONTOZÁUR s.m. Reptilă sauriană uriașă din era secundară, cu gâtul și coada foarte lungi, iar capul foarte mic. [ fr. brontosaure, cf. gr. bronte – tunet, sauros – șopârlă].
BRONTOZÁUR s. m. dinozaurian uriaș, cu capul mic și gâtul foarte lung. ( germ. Broutosaurus, fr. brontosaure)
BRONTOZÁUR, brontozauri, s. m. Reptilă uriașă, din grupa saurienilor, care a trăit în era secundară. – Germ. Brontosaurus (fr. brontosaure).
brontozáur s. m. (sil. -za-ur), pl. brontozáuri
BRONTOZÁUR

~i m. Reptilă gigantică din era secundară. [Sil. -za-ur] /germ. Brontosaurus, fr. brontosaure
BRONTOZÁUR (‹ fr. {i}; {s} gr. bronte „tunet” + saura „șopîrlă”) s. m. Reptilă mezozoică din ordinul dinozaurienilor, cu corpul mare (25-30 m), greu (3,5 t), capul foarte mic, coada foarte lungă și membrele anterioare mai scurte decît cele posterioare. Fosilă caracteristică pentru Jurasicul superior și Cretacicul inferior din America de Nord (Brontosaurus).