BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Ființă) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav.
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj. (Adesea substantivat) Atins de o boală; suferind. ◊ Expr. Bolnav de moarte = grav bolnav. – Bg. bolnav.
BOLNÁV adj. (MED.) nesănătos, suferind, (rar) morbos, (înv. și pop.) războlit, (înv. și reg.) neputincios, pătimaș, rău, (Transilv. și Ban.) beteag, (Transilv.) marod, (înv.) lânced, malad, mișel, pătimitor. (Om ~.)
Bolnav ≠ sănătos
bólnáv (-vă), adj. – Care suferă de o boală, beteag. Bg. bolnav (Cihac; DAR); cf. boală, boli. – Der. bolnăvi, vb. (a îmbolnăvi, a suferi, a molipsi); bolnăvie, s. f. (înv., boală lungă); bolnăvicios, adj. (care se îmbolnăvește ușor); bolnăvos, adj. (înv., bolnăvicios); bolni, vb. (înv., a îmbolnăvi); bolnicios, adj. (rar, bolnăvicios); îmbolnăvi, vb. (a îmbolnăvi, a molipsi).
bolnáv adj. m., s. m., pl. bolnávi; f. sg. bolnávă, pl. bolnáve
bolnáv (vest) și bólnav (est), –ă adj. (bg. bolnáv. V. boală). Care suferă de o boală. – Și bonláv (Bz.).
BOLNÁV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre ființe) Care suferă de o boală; afectat de o boală; suferind. /bulg. bolnav