BIOSTAZÍE s. f. (Geol.) Fază de stabilitate în evoluția reliefului datorată absenței eroziunii, în condițiile existenței unei pături permanente de vegetație. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biostasie.
BIOSTAZÍE s. f. fază de stabilitate în evoluția reliefului, în care absența eroziunii este determinată de o pătură vegetală. ( fr. biostasie)
biostázie

s. f. (sil. bi-o-sta-zi-e), g.-d. art. biostáziei