BIBLIOMÁN, -Ă, bibliomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are pasiune excesivă pentru cărți, pentru raritatea, legătura, edițiile lor etc. [Pr.: –bli-o-] – Din fr. bibliomane.
BIBLIOMÁN, -Ă s.m. și f. Colecționar pasionat de cărți (rare); stăpânit de bibliomanie. [ fr. bibliomane].
BIBLIOMÁN, -Ă s. m. f. colecționar pasionat de cărți (rare). ( fr. bibliomane)
bibliomán adj. m., s. m. (sil. -bli-o-), pl. bibliománi; f. sg. bibliománă, pl. bibliománe
bibliomán, -ă s. și adj. (vgr. biblion, carte, și -man. V. -man). Care are mania de a poseda (nu și de a citi!) cărțĭ bune saŭ rele.
BIBLIOMÁN ~i m. Persoană stăpânită de bibliomanie; colecționar pasionat de cărți (rare și prețioase); bibliofil. [Sil. -bli-o-] /fr. bibliomane