AUTOUTILÁRE, autoutilitări, s. f. Acțiunea de a se autoutila. [Pr.: a-u-to-u-] – V. autoutila.
AUTOUTILÁRE s.f. Acțiunea de a autoutila; autodotare. [ autoutila].
autoutiláre s. f., pl. autoutilări
AUTOUTILÁ, autoutilez, vb. I. Refl. A se utila cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto1- + utila.
AUTOUTILÁ vb. I. tr. A utila cu mijloace proprii; a autodota. [Et. incertă].
AUTOUTILÁ vb. refl. (despre întreprinderi, instituții) a se utila cu mijloace proprii; a se autodota. ( auto1- +utila)
AUTOUTILÁ vb. v. autodota.
autoutilá vb., ind. prez. 1 sg. autoutiléz, 3 sg. și pl. autoutileáză