AUTOINSTRUÍRE, autoinstruiri, s. f. Acțiunea de a se autoinstrui și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. autoinstrui.
AUTOINSTRUÍRE s.f. Faptul de a se autoinstrui; instruire desfășurată de om prin efort personal, în afara sistemului de învățământ; autodidaxie. [ autoinstrui].
AUTOINSTRUÍ, autoinstruiesc, vb. IV. Refl. A se instrui ca autodidact. [Pr.: a-u-] – Auto1- + instrui.
AUTOINSTRUÍ vb. IV. refl. A se instrui singur. [ auto1- + instrui].
AUTOINSTRUÍ vb. refl. a se instrui singur. ( auto1- + instrui)
autoinstruí vb. (sil. a-u-to-in-) → instrui