AUSPÍCIU, auspicii, s. n. 1. (În antichitatea romană) Prevestire făcută de auguri (1); augur (2). ◊ Expr. Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări extrem de favorabile. 2. (În expr.) Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecția cuiva. [Pr.: a-us-] – Din lat. auspicium, fr. auspice.
AUSPÍCIU s.n. 1. (La romani) Prevestire făcută după zborul sau după cântecul păsărilor. V. augur. Preot care lua auspiciile. 2. (Rar) Protecție. ◊ Sub auspiciile cuiva = sub egida, sub protecția cuiva. [Pron. a-us-pi-ciu, pl. -ii. / lat. auspicium avis – pasăre, specere – a examina].
AUSPÍCIU s. n. 1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I). dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor și cenzorilor). 2. (rar) protecție. sub ~ iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ ii = în împrejurări favorabile. ( lat. auspicium, fr. auspice)
AUSPÍCIU, auspicii, s. n. 1. (În practicile superstițioase ale antichității romane) Prevestire făcută după zborul sau cântecul păsărilor. ◊ (Astăzi în expr.) Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări favorabile. 2. (În expr.) Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecția cuiva. [Pr.: a-us-] – Fr. auspice (lat. lit. auspicium).
AUSPÍCIU s. 1. v. augur. 2. (la pl.) v. egidă.
auspíciu s. n. (sil. a-us-), [-ciu pron, -cĩu], pl. auspícii, art. auspíciile (sil. -ci-i-)
auspíciŭ n. (lat. auspicium, d. avis, pasăre, și spécere, a privi). Ghicire după zboru păsărilor la Romanĭ. Fig. Pl. Supt fericite auspiciĭ, cu aparență de succes. Supt auspiciile cuĭva, supt protecțiunea luĭ.
AUSPÍCIU ~i n. (în antichitatea romană) Prevestire făcută de auguri. ◊ Sub ~ile (cuiva) sub protecția sau sprijinul (cuiva); cu susținerea și cu ajutorul (cuiva). [Sil. a-us-pi-ciu] /lat. auspicium