ARISTOCRÁT, -Ă, aristocrați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține aristocrației; p. ext. nobil. (Adjectival) Aristocratic. – Din fr. aristocrate.
ARISTOCRÁT, -Ă s.m. și f. Cel care aparține aristocrației. // adj. Distins, ales; aristocratic. [ fr. aristocrate].
ARISTOCRÁT, -Ă s. m. f. cel care aparține aristocrației; (p. ext.) nobil. ◊ (adj.) aristocratic. ( fr. aristocrate)
ARISTOCRÁT, -Ă, aristocrați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține aristocrației. (Adjectival, în jargonul claselor exploatatoare) Distins, ales. – Fr. aristocrate ( gr.).
ARISTOCRÁT adj., s. 1. adj. v. ales. 2. s. v. nobil.
Aristocrat ≠ plebeu
aristocrát s. m. (sil. -crat), pl. aristocráți
aristocrát, -ă s. (d. aristocratic; fr. aristocrate). Partizan saŭ membru al aristocrațiiĭ, nobil, boĭer. Adj. Aristocratic. V. democrat.
ARISTOCRÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care aparține aristocrației. [Sil. -to-crat] /fr. aristocrate