ANOSTÍE, anostii, s. f. (Rar) Lipsă de gust, plictiseală. – Anosti + suf. -ie.
ANOSTÍE, anostii, s. f. (Rar) Lucru plictisitor. – Din anost + suf. -ie.
anostíe s. f., art. anostía, g.-d. anostíi, art. anostíei
anosteálă f., pl. elĭ (d. anost). Rar. Urît, plictiseală. – Și -stie (ngr. anostía).