ANOSTÍ, anostesc, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din anost.
ANOSTÍ, anostesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se plictisi. – Din anost.
ANOSTÍ vb. v. plictisi, sătura, urî.
aností vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostésc, imperf. 3 sg. anosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. anosteáscă
ANÓST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [Acc. și: ánost] – Din ngr. ánostos.
ANÓST ~stă (~ști, ~ste) Care este lipsit de interes; plictisitor. [Acc. și ánost] /ngr. ánostos
ÁNOST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd. [Acc. și: ánost] – Ngr. anostos.
ANÓST adj. 1. v. plictisitor. 2. v. monoton.
Anost ≠ interesant, captivant, comic, hazliu, amuzant, nostim
ánost (-tă), adj. – Insipid, searbăd, plicticos. – Mr. anustu. Ngr. ἄνοστος (Gáldi 148). Cf. nostim. – Der. anosteală, s. f. (plictiseală); anosti, vb. (a plictisi); anostie, s. f. (plictiseală).
anóst/ánost adj. m., pl. anóști/ánoști; f. sg. anóstă/ánostă, pl. anóste/ánoste
ánost, -ă adj., pl. ștĭ, ste (ngr. ánostos, insipid, d. a-, fără, și nóstos, întoarcere. V. nostim). Neplăcut, uricĭos: casă, cîntare, vorbă anostă. Adv. În mod anost.
anostésc v. tr. (ngr. anostéyo, -éno). Rar. Fac anost. V. refl. Mă plictisesc.