ANIVERSÁRĂ s. f. v. aniversare.
ANIVERSÁRĂ s.f. v. aniversare.
ANIVERSÁRĂ s. f. v. aniversare.
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv).
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius.
A ANIVERSÁ ~éz tranz. (evenimente importante) A sărbători cu ocazia împlinirii unui număr de ani. /Din aniversar
ANIVERSAR ~ă (~i, ~e) Care ține de aniversare; propriu aniversării. /fr. anniversaire, lat. anniversarius
ANIVERSÁ vb. I. tr. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment, un fapt etc. [ aniversare].
ANIVERSÁR, -Ă adj. Care amintește de un eveniment petrecut în trecut la aceeași dată. V. comemorativ. [ fr. anniversaire, lat. anniversarius annus – an, vertere – a întoarce].
ANIVERSÁ vb. tr. a sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment. ( aniversar)
ANIVERSÁR, -Ă adj. care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată; care revine în fiecare an. ( fr. anniversaire)
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar.
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată, cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Fr. anniversaire (lat. lit. anniversarius).
ANIVERSÁ vb. a celebra, a prăznui, a sărbători, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ un secol de independență.)
aniversá vb., ind. prez. 1 sg. aniverséz, 3 sg. și pl. aniverseáză
aniversár adj. m., pl. aniversári; f. sg. aniversáră, pl. aniversáre
aniversár, -ă adj. (lat. anniversarius, d. annus, an, și vértere, a întoarce). Care aduce aminte un eveniment care a fost în aceĭașĭ zi, dar cu un an saŭ maĭ mulțĭ în ainte [!]. S. f., pl. e. Ceremonie comemorativă: a sărba [!] aniversara [!] (adică ziŭa aniversară) a uneĭ nașterĭ, a uneĭ victoriĭ. – Fals aniversare, pl. ărĭ, ca cum ar fi un infinitiv.