ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de a anihila. – V. anihila.
ANIHILÁRE s.f. Acțiunea de a anihila; nimicire. (Fiz.) Proces prin care o particulă și o antiparticulă interacționează, transformându-se într-o particulă de altă natură. [ anihila].
ANIHILÁRE s. f. acțiunea de a anihila. ◊ (fiz.) proces prin care o particulă și o antiparticulă interacționează, transformându-se într-o particulă de altă natură. ( anihila)
ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de a anihila; nimicire.
ANIHILÁRE s. anulare, contracarare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale…)
anihiláre s. f., g.-d. art. anihilării; pl. anihilări
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.
A ANIHILÁ ~éz tranz. (activități, acțiuni, efecte etc.) A reduce la nimic. /fr. annihiler, lat. annihilare
ANIHILÁ vb. I. tr. A nimici, a anula. [ fr. annihiler, cf. lat. nihil – nimic].
ANIHILÁ vb. tr. a zădărnici, a nimici, a anula un efect, o acțiune; a neutraliza. ( fr. annihiler, lat. annihilare)
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A reduce la nimic; a nimici. – Fr. annihiler (lat. lit. annihilare).
ANIHILÁ vb. 1. a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale…) 2. a anula, a neutraliza, a paraliza. (O sfială îi ~ orice mișcare.)
anihilá vb., ind. prez. 1 sg. anihiléz, 3 sg. și pl. anihileáză
anihilațiúne f. (mlat. annihilátio, -ónis). Nimicire. – Și -áție, dar ob. -áre.
anihiléz v. tr. (mlat. annihilo, -áre, d. nihil, nimic). Nimicesc.