ANEXĂ

ANEXĂ

ANÉXĂ, anexe, s. f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. 2. (Anat.) Țesut, formație sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. ◊ Anexe embrionare = formații temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției. – Din fr. annexe.
ANÉXĂ s.f. Ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de un lucru de care depinde; adaos. Material de completare la un text, pe care îl întregește sau îl lămurește. [ fr. annexe, cf. lat. annexus – legat].
ANÉXĂ s. f. 1. ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de care depinde; adaos. 2. (anat.) țesut, formație, organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. 3. material documentar alăturat unui text. ( fr. annexe)
ANÉXĂ, anexe, s. f. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. – Fr. annexe.
ANÉXĂ s. v. adaos.
anéxă s. f., g.-d. art. anéxei; pl. anéxe
anéxă f., pl. e (fr. annexe, d. lat. annexus, -exa, anexat, -ată, part. d. annéctere, a anexa). Lucru anexat (adaus, suplement, dependență): anexa uneĭ case, uneĭ scrisorĭ.
ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe.
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer.
A ANEXÁ ~éz tranz. 1) A alătura în calitate de anexă. 2) fig. (teritorii străine, țări) A alipi cu forța. /fr. annexer
ANÉX ~xă (~cși, ~xe) Care ține de anexă; propriu anexei. /fr. annexe
ANÉXĂ ~e f. Element secundar alăturat la un lucru principal în vederea completării; adaos; supliment. /fr. annexe, lat. annexus
ANÉX, -Ă adj. Alăturat unui lucru (principal). [Pl. -ecși, -exe. / fr. annexe, cf. lat. annexus – atașat].
ANEXÁ vb. I. tr. A alătura, a alipi, a adăuga (la ceva). A încorpora unui stat (prin mijloace violente) o țară, un teritoriu străin etc. [ fr. annexer].
ANÉX, -Ă adj. alăturat unui lucru (principal); alăturat. ( fr. annexe, lat. annexus)
ANEXÁ vb. tr. 1. a alătura, a alipi, a adăuga. 2. a încorpora unui stat, prin mijloace violente un teritoriu străin. ( fr. annexer)
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura la ceva. A încorpora un teritoriu prin violență. – Fr. annexer.
ANÉX adj. 1. v. auxiliar. 2. v. anexat.
ANEXÁ vb. 1. a (se) alătura, a (se) atașa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. a alipi, a atașa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.)
anéx adj. m., pl. anécși; f. sg. anéxă, pl. anéxe
anexá vb., ind. prez. 1 sg. anexéz, 3 sg. și pl. anexeáză
anexéz v. tr. (fr. annexer, d. annexe, anexă. V. conexez). Alătur, alipesc, fac să depindă de: a anexa o hîrtie la o scrisoare (uneĭ scrisorĭ), o provincie la o țară (uneĭ țărĭ).