ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os.
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Din anevoie + suf. -os.
ANEVOIÓS adj. 1. v. dificil. 2. delicat, dificil, gingaș, greu, (fig.) ingrat. (O misiune ~oasă.) 3. dificil, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.) 4. greu, mizerabil, necăjit, prost, rău, (înv. și pop.) necăjos. (Un trai ~.) 5. dificil, greu, (fig.) aspru, spinos. (Drumul ~ al cunoașterii.)
Anevoios ≠ lesne, ușor
anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. sg. anevoioásă, pl. anevoioáse
anevoĭós, -oásă adj. (d. anevoĭe). Dificil, greŭ.
ANEVOIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care prezintă dificultăți; obositor. /anevoie + os