ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.; în sintagma) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona.
ANEMÓNĂ s.f. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete; (pop.) dedițel. ◊ Anemonă de mare = actinie. [ fr. anémone, cf. it. anemone, lat. anemona].
ANEMÓNĂ s. f. 1. plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, de diferite culori; dedițel. 2. ~-de-mare = actinie. ( fr. anémone, lat., gr. anemone)
ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (Bot.) Dedițel. 2. Compus: anemonă-de-mare = actinie. – Fr. anémone (lat. lit. anemona).
anemónă s. f., g.-d. art. anemónei; pl. anemóne
anemónă f., pl. e (vgr. anemóne, d. ánemos, vînt). Bot. Numele maĭ multor plante ranunculacee (dedițelu, păștița). V. brebenel.
ANEMÓNĂ ~e f. Plantă erbacee cu frunze păroase și cu flori mari de diferite culori, spontană sau cultivată ca plantă decorativă. /fr. anémone, lat. anemona
anemónă-de-máre (animal) s. f., g.-d. art. anemónei-de-máre; pl. anemóne-de-máre
ANEMONĂ-DE-MÁRE s. v. actinie.
anemónă-de-máre s. f.