ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Loc unde se ancorează. 3. Ansamblu de piese care servește la ancorare. Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. – Ancoră + suf. -aj (după fr. ancrage, it. ancoraggio).
ANCORÁJ s.n. 1. Ancorare. 2. Ansamblu format dintr-o ancoră și dintr-o serie de piese care servesc pentru ancorare. Loc de ancorare. Sistem de cabluri care fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. [Cf. it. ancoraggio, fr. ancrage].
ANCORÁJ s. n. 1. loc unde se ancorează. 2. ansamblu de piese pentru ancorare. 3. sistem de cabluri care fixează un stâlp, o construcție. ( it. ancoraggio)
ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Ansamblu format dintr-o ancoră și dintr-o serie de piese care servesc la ancorarea ei. Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. – Fr. ancrage (după ancoră).
ANCORÁJ s. v. ancorare.
ancoráj s. n., pl. ancoráje
ANCORÁJ ~e n. 1) v. A ANCORA. 2) Ansamblu de obiecte (ancoră, lanț etc.) care servesc pentru ancorare. 3) Loc de ancorare. 4) Totalitate a cablurilor care fixează o construcție înaltă, un stâlp. /fr. ancorage, it. ancoraggio
ancorágiŭ n. și (ob.) -áj n., pl. e și urĭ (it. ancoraggio, fr. ancrage). Loc de ancorat în port. Taxă plătită p. ancorare.