ANATOMÍE s. f. Știință care studiază structura ființelor (animale sau vegetale) și a raporturilor dintre diferite organe constitutive. Structură a unui organ sau a unei ființe. Conformație a unui corp. – Din fr. anatomie, lat. anatomia.
ANATOMÍE f. 1) Știință care se ocupă cu studiul structurii organismelor vii. ~ comparată. ~ patologică. 2) Structură a unui organism sau organ. [G.-D. anatomiei] /fr. anatomie, lat. anatomia
ANATOMÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul structurii ființelor (animale sau plante). ◊ Anatomie descriptivă = anatomie care se ocupă cu descrierea formelor diferitelor organe; Anatomie patologică = parte a anatomiei care studiază transformările anatomice intervenite în structura țesuturilor și a organelor corpului. Structura unei ființe sau a unui organ. [Gen. -iei. / fr. anatomie, cf. lat. anatomia gr. anatome – disecție].
ANATOMÍE s. f. 1. știință care se ocupă cu studiul structurii organismului uman, animal sau vegetal. 2. disecție. ◊ structura internă a unui organism sau organ. 3. formă exterioară a unui corp. 4. (fig.) studiu, analiză minuțioasă. ( fr. anatomie, lat., gr. anatomia)
ANATOMÍE s. f. Știință care studiază structura ființelor (animale sau plante). ◊ Anatomie patologică = ramură a anatomiei care studiază structura patologică a organelor corpului. Structura unui organ sau a unei ființe. – Fr. anatomie (lat. lit. anatomia).
anatomíe s. f., art. anatomía, g.-d. anatomíi, art. anatomíei
anatomíe f. (fr. anatomie, lat. anatómia, d. vgr. anatomé, disecare). Studiu structuriĭ unuĭ corp animal orĭ vegetal pin [!] disecțiune. Fig. Analiză adîncă: anatomia vițiilor.