ANASTRÓFĂ, anastrofe, s. f. Schimbare a ordinii obișnuite a cuvintelor într-o propoziție, cu scopul de a atrage atenția asupra unui amănunt. – Din fr. anastrophe, germ. Anastrophe.
ANASTRÓFĂ s.f. (Lit.) Inversare a topicii normale a cuvintelor în frază. [ fr. anastrophe].
ANASTRÓFĂ s. f. 1. procedeu stilistic constând în inversarea topicii normale a cuvintelor într-o propoziție. 2. perioadă cu modificări rapide în forma organismelor. ( fr. anastrophe)
ANASTRÓFĂ, anastrofe, s. f. Schimbare a ordinii obișnuite a cuvintelor într-o propoziție. – Fr. anastrophe ( gr.).
anastrófă (nas-tro- / -na-stro-) s. f., g.-d. art. anastrófei; pl. anastrófe
anastrófă s. f. (sil. mf. -stro-) → strofă
anastrófă f., pl. e (vgr. anastrophé, d. strépho, întorc). Ret. Inversiune: te du îld. du-te.
ANASTRÓFĂ ~e f. Procedeu stilistic care constă în inversarea ordinii obișnuite a cuvintelor într-o propoziție. /fr. anastrophe