ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sanguine, între două organe cavitare etc.; p. ext. trecerea fibrelor nervoase de la un nerv la altul. – Din fr. anastomose.
ANASTOMÓZĂ f. Stabilire pe cale chirurgicală a legăturii dintre două cavități, două vase sau două fibre musculare. /fr. anastomose
ANASTOMÓZĂ s.f. (Biol.) 1. Stabilire pe cale chirurgicală a unei legături între două căi de circulație (vase de sânge, nervi etc.) 2. Ramură a ramificațiilor nervurilor frunzei. [ fr. anastomose, cf. gr. anastomosis – îmbucare]
ANASTOMÓZĂ s. f. 1. comunicație naturală sau chirurgicală între două sau mai multe vase sangvine, fibre nervoase sau musculare etc. 2. reunire a diferitelor organe vegetale. ( fr. anastomose, gr. anastomosis)
ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Legătură sau stabilire pe cale chirurgicală a unei legături între două căi de circulație. – Fr. anastomose ( gr.).
anastomóză (-nas-to- / -na-sto-) s. f., g.-d. art. anastomózei; pl. anastomóze
anastomóză s. f. (sil. mf. -sto-), g.-d. art. anastomózei; pl. anastomóze
anastomóză f., pl. e (vgr. anastómosis, d. stóma, gură). Anat. Îmbucare, juncțiunea a doŭă vine (fibre, nervĭ, ramurĭ) gură’ n gură saŭ pin [!] ajutoru unor ramificațiunĭ laterale.
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser.
ANASTOMOZÁ vb. I. tr. (Biol.) A stabili o legătură prin anastomoză. [ fr. anastomoser].
ANASTOMOZÁ vb. I. tr. a practica o anastomoză. II. refl. a se îmbina prin anastomoză. ( fr. anastomoser)
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozá vb. (sil. mf. -sto-), ind. prez. 3 sg. anastomozeáză
anastomozéz v. tr. (d. anastomoză). Unesc pin [!] anastomoză, îmbuc: doŭă vine care s’ aŭ anastomozat.
ANASTOMÓZĂ ( fr. {i}; {s} gr. anastomosis „deschidere”, „gură”) s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sanguine, între două segmente ale tubului digestiv etc.