ANARHÍE s. f. 1. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos într-o țară, într-o instituție etc. 2. Atitudine de nesupunere, de indisciplină a individului față de o colectivitate organizată. – Din fr. anarchie.
ANARHÍE s.f. Dezordine, dezorganizare, lipsă a oricărei organizări și conduceri, haos; indisciplină, nesupunere a individului față de o colectivitate organizată. [Gen. -iei. / gr. anarchia, cf. rus. anarhiia, it. anarchia, germ. Anarchie].
ANARHÍE s. f. stare de dezvoltare, de haos într-o țară, instituție etc. ◊ indisciplină, nesupunere a individului față de o colectivitate organizată. ( fr. anarchie, gr. anarkhia)
ANARHÍE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos, într-o țară, într-o instituție etc.; nesupunere, indisciplină a individului față de o colectivitate organizată. Stare a producției, proprie regimului capitalist, în care (din cauza proprietății private asupra mijloacelor de producție) activitatea de producție socială este neplanificată și nedirijată, ducând la crize periodice și la șomaj. – După fr. anarchie ( gr.).
Anarhie ≠ disciplină, ordine
anarhíe (-íi), s. f. – Stare de dezordine, de haos. Fr. anarchie (cu pron. din ngr. ἀναρχία). – Der. (din fr.) anarhic, adj.; anarhism, s. n.; anarhist, s. m.
anarhíe s. f., art. anarhía, g.-d. anarhíi, art. anarhíei
anarhíe f. (vgr. anarhía, d. an-, fără, și arhé, domnie). Lipsă de autoritate, dezordine (într’ un stat, într’ o societate).
ANARHÍE ~i f. Stare de dezorganizare; dezordine generală; haos; indisciplină. ~ în producție. [G.-D. anarhiei] /fr. anarchie