ANAMORFOZÁ vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [ fr. anamorphoser].
ANAMORFOZÁ vb. tr. a efectua o anamorfozare. ( fr. anamorphoser)
anamorfozá vb., ind. prez. 1 sg. anamorfozéz, 3 sg. și pl. anamorfozeáză
ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. 1. Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă). 2. Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente față de adult. 3. (Cin.) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat. – Din fr. anamorphose.
ANAMORFÓZĂ ~e f. 1) Imagine deformată care pare normală când este privită dintr-un anumit punct. 2) Deformare a imaginilor într-o oglindă concavă sau convexă. /fr. anamorphose
ANAMORFÓZĂ s.f. 1. Imagine diformă, care pare normală când este privită dintr-un anumit punct. Deformarea imaginilor în oglinzile concave, convexe etc. 2. (Biol.) Proces de evoluție progresivă care are loc de la o specie la alta. [ fr. anamorphose, cf. gr. anamorphosis ana – peste, morphe – formă].
ANAMORFÓZĂ s. f. 1. deformare a imaginii unui obiect într-o oglindă curbă sau într-un sistem optic nesferic. 2. efect optic, în pictură, caracterizat prin a deforma ceea ce, văzut dintr-un anumit unghi, pare normal. ( fr. anamorphose)
ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. Desen deformat care dă o imagine corectă numai dacă e privit dintr-un anumit punct ori într-o oglindă sau lentilă specială. – Fr. anamorphose.
anamorfóză s. f., g.-d. art. anamorfózei, pl. anamorfóze