ANAEROB

ANAEROB

ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. [Pr.: -na-e-] – După fr. anaérobie.
ANAERÓB, adj. (Despre microorganisme) Care trăiește lipsit de aer; anaerobiotic; (despre fenomene biochimice) care se produce într-un mediu fără aer. [ fr. anaérobe, cf. gr. a – fără, aer – aer, bios – viață].
ANAERÓB, adj. (despre organisme) capabil să trăiască în absența oxigenului; anaerobiotic. ( fr. anaérobie)
ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care trăiește și se înmulțește fără aer; (despre procese biochimice) care se produce într-un mediu lipsit de aer. – După fr. anaérobie.
anaerób (a-na-e- / an-a-) adj. m., pl. anaeróbi; f. anaeróbă, pl. anaeróbe
ANAERÓB adj. (BIOL.) anaerobiotic. (Microorganisme ~.)
Anaerob ≠ aerob
anaerób adj. (sil. -a-e-; mf. an-) → aerob
ANAERÓB ~ă (~i, ~e) 1) (despre microorganisme) Care poate trăi fără aer. Bacterii ~e. 2) (despre procese biochimice) Care au loc într-un mediu fără aer. [Sil. an-a-e-] /fr. anaérobe