ANACRUZĂ

ANACRUZĂ

ANACRUZĂ

ANACRÚZĂ, anacruze, s. f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. – Din fr. anacrouse.
ANACRÚZĂ s.f. 1. (Lit.) Silabă neaccentuată la începutul unui vers, care nu contează ca parte a acestuia. 2. (Muz.) Măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale; auftact. [ fr. anacrouse, cf. gr. ana – înainte, krousis – accent].
ANACRÚZĂ s. f. 1. silabă neaccentuată care precedă primul picior complet al unui vers. 2. (muz.) sunet precedând primul timp tare al unei măsuri. ( fr. anacrouse)
ANACRÚZĂ s. f. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. – Fr. anacrouse ( gr.).
anacrúză s. f. (sil. -cru-), g.-d. art. anacrúzei; pl. anacrúze
ANACRÚZĂ ( fr., gr.) s. f. (MUZ.) 1. Notă sau grup de note muzicale anterioare primului timp tare din măsură. 2. Silabă care premerge seria ritmică a unui vers.