AMUZÁ, amúz, vb. I. Tranz. și refl. A (se) distra, a (se) înveseli. – Din fr. amuser.
AMUZÁ vb. I tr., refl. A (se) înveseli, a (se) distra; a (se) recrea, a (se) destinde. [P.i. amúz, 3, 6 -ză. / fr. amuser].
AMUZÁ vb. tr., refl. a (se) înveseli, a (se) distra; a (se) recrea. ( fr. /s’/amuser)
AMUZÁ, amúz, vb. I. Tranz. și refl. A (se) distra, a (se) înveseli, a(se) desfăta. – Fr. amuser.
AMUZÁ vb. v. distra.
amuzá (-z, -át), vb. – A distra, a înveseli. Fr. amuser. – Der. (din fr.) amuzament, s. n.; amuzant, adj.
amuzá vb., ind. prez. 1 sg. amúz, 3 sg. și pl. amúză
A AMUZÁ amúz tranz. A face să se amuze; a înveseli; a distra. /fr. amuser
A SE AMUZÁ mă amúz intranz. A fi cuprins de amuzament; a se înveseli; a se distra. /fr. amuser
A se amuza ≠ a (se) întrista, a (se) indispune, a (se) cătrăni, a (se) plictisi, a (se) mâhni, a (se) mohorî, a (se) posomorî, a (se) scârbi
amúz și -éz, a -á v. tr. (fr. amuser, derivat d. muser, a pruji [!], a nu lucra, care ar putea veni d. muse, muză, adică „a te deda muzelor”). Distrez, fac să treacă timpu cu jocurĭ sau alte distracțiunĭ: patinatu amuzează copiiĭ. V. refl. Copiiĭ se amuzau cu zmeu. V. zăbăvesc.