AMÚRG, amurguri, s. n. Semiîntuneric care se lasă după apusul soarelui și ține până la venirea nopții; înserare, crepuscul, amurgit. ◊ Loc. adv. În amurg = când se lasă seara. Fig. Bătrânețe, sfârșitul vieții. – A + murg „amurg”.
AMÚRG, amurguri, s. n. Semiîntuneric care se lasă după apusul soarelui și ține până la venirea nopții; înserare, crepuscul. ◊ Loc. adv. În amurg = pe înserate. Fig. Bătrânețe, sfârșitul vieții. – Din a³ + murg „amurg”.
AMÚRG s. v. înserare.
Amurg ≠ răsărit, zori
amúrg s. n., pl. amúrguri
amúrg și (rar) murg n., pl. urĭ (sl. morkŭ, vsl. mrakŭ, întuneric; bg. súmrak, amurg, rus. mórok și moróka, negură deasă, dial. súmorok, amurg. V. promoroacă). Timpu de la apusu soareluĭ. La amurg, în amurg, spre seară, pe înserate. Din capu murguluĭ (N. Pl. Ceaur, 19), cum (îndată ce) începe amurgu.
AMÚRG ~uri n. 1) Perioadă de timp dintre apusul Soarelui și lăsarea nopții; crepuscul; înserare. ◊ În ~ când înserează. 2) fig. Sfârșitul vieții; bătrânețe. În ~ul vieții. /a + murg