AMPUTÁRE, amputări, s. f. Acțiunea de a amputa; amputație. – V. amputa.
AMPUTÁRE s.f. Acțiunea de a amputa; amputație. [ amputa].
AMPUTÁRE, amputări, s. f. Acțiunea de a amputa.
AMPUTÁRE s. (MED.) amputație, tăiere. (~ brațului.)
amputáre s. f., g.-d. art. amputării; pl. amputări
AMPUTÁ, amputez, vb. I. Tranz. A tăia pe cale chirurgicală (sau a pierde accidental) un membru al corpului sau un segment de membru. Fig. A elimina o parte dintr-o operă, dintr-un discurs etc. – Din fr. amputer, lat. amputare.
A AMPUTÁ ~éz tranz. 1) (membre ale corpului) A tăia pe cale chirurgicală. 2) fig. (o parte dintr-o operă, dintr-un text etc.) A elimina fără discernământ; a scurta; a reduce. /fr. amputer, lat. amputare
AMPUTÁ vb. I tr. A reteza, a tăia pe cale chirurgicală un membru al corpului. (Fig.) A ciopârți, a scurta, a tăia. [ fr. amputer, cf. lat. amputare – a tăia].
AMPUTÁ vb. tr. 1. a tăia chirurgical un membru al corpului. 2. (fig.) a ciopârți, a tăia; a diminua. ( fr. amputer, lat. amputare)
AMPUTÁ, amputez, vb. I. Tranz. A tăia, a reteza pe cale chirurgicală un membru al corpului. – Fr. amputer (lat. lit. amputare).
AMPUTÁ vb. (MED.) a tăia. (I-a ~ un picior.)
amputá vb., ind. prez. 1 sg. amputéz, 3 sg. și pl. amputeáză
amputațiúne f. (lat. amputátio, -ónis). Chir. Acțiunea de a amputa, retezare. – Și -áție și -áre. V. absciziune.
amputéz v. tr. (lat. amputo, -áre). Chir. Taĭ (retez) o mînă, un picior.