AMPRENTÁRE s.f. Acțiunea de a amprenta; luare a amprentelor cuiva. [ amprenta].
amprentáre s. f., g.-d. art. amprentării
AMPRENTÁ vb. I tr. A lua amprentele cuiva. intr. A lăsa o marcă; a marca profund. [ fr. empreindre, după amprentă].
AMPRENTÁ vb. I. tr. 1. a lua amprentele cuiva. 2. a imprima într-o masă plastică o parte a maxilarului în vederea confecționării unei proteze dentare. II. intr. a marca profund. (după fr. empreindre)
amprentá vb., ind. prez. 1 sg. amprentéz, 3 sg. și pl. amprenteáză