AMOREZÁT, -Ă, amorezați, -te, adj. Îndrăgostit. – V. amoreza.
AMOREZÁT, -Ă, amorezați, -te, adj. Îndrăgostit; (înv.) plin de dragoste, drăgăstos. – V. amoreza.
AMOREZÁT adj. v. îndrăgostit.
amorezát, -ă adj. (d. amorez). Vulg. Înamorat. Subst. Amant.
AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. – Din amorez.
A SE AMOREZÁ mă ~éz intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de s*x opus); a se înamora; a se îndrăgosti. /Din amorez
AMOREZÁ vb. I. refl. A se îndrăgosti de cineva. [ amorez, cf. it. amoreggiare].
AMOREZÁ vb. refl. a se îndrăgosti. ( amorez)
AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva. – Din amorez.
amorezá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se amorezeáză
AMOREZÁ vb. v. îndrăgosti.
amorezá vb., ind. prez. 1 sg. amorezéz, 3 sg. și pl. amorezeáză
amorezéz (mă) v. refl. (d. amoréz). Vulg. Mă înamorez, mă îndrăgostesc.