AMOREZA

AMOREZA

AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. – Din amorez.
AMOREZÁ vb. I. refl. A se îndrăgosti de cineva. [ amorez, cf. it. amoreggiare].
AMOREZÁ vb. refl. a se îndrăgosti. ( amorez)
AMOREZÁ, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva. – Din amorez.
amorezá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se amorezeáză
AMOREZÁ vb. v. îndrăgosti.
amorezá vb., ind. prez. 1 sg. amorezéz, 3 sg. și pl. amorezeáză
AMORÉZ, amorezi, s. m. (Fam.) Adorator, îndrăgostit, iubit2 (2). ◊ Prim-amorez = actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit. – Din amoreză.
AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită2 (2). – După fr. amoureuse.
A SE AMOREZÁ mă ~éz intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de s*x opus); a se înamora; a se îndrăgosti. /Din amorez
AMORÉZ ~i m. fam. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de s*x opus. ◊ Prim ~ actor care joacă pe scenă rolul unui tânăr îndrăgostit. /Din amoreză
AMORÉZĂ ~e f. Femeie care întreține relații de dragoste cu un bărbat. /fr. amoureuse
AMORÉZ s.m. și f. Iubit, drăguț, ibovnic. (Adesea peior.) Adorator, îndrăgostit. ◊ Prim amorez = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru. [După fr. amoureux].
AMORÉZ, s. m. f. iubit(ă). ◊ (fam.) adorator, îndrăgostit. prim-~ = actor care interpretează rolul tânărului îndrăgostit într-o piesă de teatru. (după fr. amoureux)
AMORÉZ, amorezi, s. m. (Astăzi rar, adesea peior.) Adorator, îndrăgostit. ◊ Prim-amorez = actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit. – Din amoreză.
AMORÉZĂ, amoreze, s. f. (Înv.) Iubită. – După fr. amoureuse.
AMORÉZ s. v. amant, c******n, iubit, prieten.
AMORÉZĂ s. v. amantă, c*******ă, iubită, prietenă.
amoréz s. m., pl. amorézi
amoréză s. f., g.-d. art. amorézei; pl. amoréze
amoréz, -eáză s., pl. ejĭ, eze (după fr. amoureaux, fem. -euse, amant, -ántă). Sec. 19. Azĭ vulg. Amant, amantă.
amorezéz (mă) v. refl. (d. amoréz). Vulg. Mă înamorez, mă îndrăgostesc.