AMNISTIÉRE, amnistieri, s. f. Acțiunea de a amnistia și rezultatul ei. [Pr.: -ti-e-] – V. amnistia.
AMNISTIÉRE s.f. Acțiunea de a amnistia și rezultatul ei. [ amnistia].
AMNISTIÉRE, amnistieri, s. f. Acțiunea de a amnistia. [Pr.: -ti-e-]
amnistiére s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. amnistiérii; pl. amnistiéri
AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.
A AMNISTIÁ ~éz tranz. 1) (deținuți) A elibera printr-o amnistie. 2) fig. (persoane) A scuti de o pedeapsă; a ierta; a scuza. /fr. amnistier
AMNISTIÁ vb. I. tr. A acorda printr-o lege o amnistie. (Fig.) A ierta, a trece cu vederea. [Pron. -ti-a, p.i. 4 -iem, ger. -iind. / fr. amnistier].
AMNISTIÁ vb. tr. a acorda o amnistie. ( fr. amnistier)
AMNISTIÁ, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor. [Pr.: -ti-a] – Fr. amnistier.
amnistiá vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg. amnistiéz, 3 sg. și pl. amnistiáză, 1 pl. amnistiém (sil. -ti-em); conj. prez. 3 sg. și pl. amnistiéze; ger. amnistiínd (sil. -ti-ind)
amnestiéz și amnistiéz, v. tr. (d. amnestie și amnistie; fr. amnistier). Acord amnistie: a amnistia niște dezertorĭ.