AMINOACÍD, aminoacizi, s. m. Substanță specifică materiei vii, care se caracterizează prin prezență în aceeași moleculă a unei funcții acide și a unei funcții bazice și care intră în componența proteinelor. [Pr.: -no-a-] – Din fr. aminoacide.
AMINOACÍD s. m. substanță a materiei vii care se caracterizează prin prezența aceeași moleculă a unei funcții acide și a unei funcții bazice, în compoziția proteinelor. ( fr. aminoacide)
aminoacíd s. m. (sil. -no-a-), pl. aminoacízi
AMINOACÍD ~zi m. Acid organic, constituent principal al materiei vii, intrând în compoziția proteinelor. [Sil. -no-a-] /fr. aminoacide
AMINOACÍZI s.m.pl. Substanțe organice, componenți ai proteinelor, care se găsesc liberi în cantități mici în organismele viețuitoarelor. [Sg. aminoacid. / fr. aminoacides].