AMIGDÁLĂ, amigdale, s. f. (Anat.) Fiecare dintre cele două glande de natură limfatică, situate de o parte și alta a omușorului. – Din fr. amygdale.
AMIGDÁLĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele două glande în formă de migdală, situate în fundul gurii de o parte și de alta a omușorului; tonsilă. 2. Cavitate veziculară de formă neregulată, de dimensiuni mici, care se întâlnește frecvent în rocile vulcanice bazice. // (În forma amigdal-, amigdalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „amigdală”, „amigdalian”. [ fr. amygdale, cf. gr. amygdale – migdală].
AMIGDÁLĂ s. f. fiecare dintre cele două glande în formă de migdală din faringe; tonsilă. ( fr. amygdale)
AMIGDÁLĂ, amigdale, s. f. Fiecare dintre cele două glande așezate la intrarea gâtlejului, de o parte și de alta a omușorului. – Fr. amygdale ( gr.).
AMIGDÁLĂ s. (ANAT.) (pop.) ghindură, (Transilv.) mandulă.
amigdálă s. f., g.-d. art. amlgdálei; pl. amigdále
amigdálă f., pl. e (vgr. amygdále, migdală). Anat. Ghindură amigdaloidă la înghițitoare.
AMIGDÁLĂ ~e f. Formație anatomică în formă de migdală, situată în fundul gurii de o parte și de alta a omușorului. [G.-D. amigdalei] /fr. amygdale