AMEȚITOR

AMEȚITOR

AMEȚITOR

AMEȚITÓR, -OÁRE, amețitori, -oare, adj. Care provoacă amețeală. – Ameți + suf. -itor.
AMEȚITÓR, -OÁRE, amețitori, -oare, adj. Care provoacă amețeală. – Din ameți + suf. -(i)tor.
AMEȚITÓR adj. 1. (înv.) vârtejitor, vârtejos. (Senzație ~oare.) 2. năucitor, uimitor, uluitor, (pop.) zăpăcitor, (fig.) nebun. (Un ritm ~.) 3. tulburător, (fig.) îmbătător. (Miresme ~oare.) 4. v. vertiginos.
amețitór adj. m., pl. amețitóri; f. sg. și pl. amețitoáre
amețitór, -oáre adj. Care amețește: băutură, ĭuțeală amețitoare. V. vertiginos.
AMEȚITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care provoacă amețeală. Succes ~. /a ameți + suf. ~itor