AMELIORÁȚIE, ameliorații, s. f. 1. Ameliorare. 2. (La pl.) Îmbunătățiri funciare. [Pr.: -li-o. – Var.: ameliorațiúne s. f.] – Din fr. amélioration.
AMELIORÁȚIE s.f. 1. (Rar) Ameliorare. 2. (La pl.) Ansamblu de măsuri și de lucrări aplicate pe terenurile degradate sau amenințate de a deveni neproductive, în scopul de a le îmbunătăți condițiile de fertilitate. [Gen. -iei, var. ameliorațiune s.f. / fr. amélioration].
AMELIORÁȚIE s. f. 1. ameliorare. 2. (pl.) îmbunătățiri funciare. ( fr. amélioration)
AMELIORÁȚIE s. 1. v. ameliorare. 2. (la pl.) v. îmbunătățiri funciare.
amelioráție s. f. (sil. -li-o-, -ți-e), art. amelioráția (sil. -ți-a), g.-d. art. amelioráției; pl. amelioráții, art. amelioráțiile (sil. -ți-i-)
AMELIORÁȚIE ~i f. 1) v. A AMELIORA și A SE AMELIORA. 2) la pl. Îmbunătățire a fertilității unor terenuri degradate sau neproductive. /fr. amélioration
ameliorațiúne f. (fr. amélioration; lat. meliorátio, -ónis). Îmbunătățire. – Și -áție, dar ob. -áre.