AMBUSCÁDĂ, ambuscade, s. f. 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. 2. Loc amenajat și ocupat de o subunitate militară, în scopul executării unui atac prin surprindere asupra dușmanului. – Din fr. embuscade.
AMBUSCÁDĂ s.f. 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere (fiind pândit dinainte). 2. Loc ascuns de unde se pândește inamicul pentru a-l surprinde. [ fr. embuscade].
AMBUSCÁDĂ s. f. 1. loc ascuns de unde se pândește inamicul pentru a-l surprinde. 2. acțiune la luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. ◊ (fam.) capcană. ( fr. embuscade)
AMBUSCÁDĂ, ambuscade, s. f. 1. Acțiune de luptă care se organizează din timp și se execută de obicei cu efective mici, în scopul de a pândi și a ataca prin surprindere pe inamic. 2. Loc ascuns de unde pândește una dintre părțile în luptă, cu scopul de a năvăli pe neașteptate asupra dușmanului. – Fr. embuscade.
ambuscádă (ambuscáde), s. f. – 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. – 2. Loc amenajat de o unitate militară în scopul executării unui atac prin surprindere împotriva dușmanului. Fr. embuscade.
ambuscádă s. f., g.-d. art. ambuscádei; pl. ambuscáde
ambuscádă f. (fr. embuscade, d. it. imboscáta, sp. emboscada). Arm. Cursă întinsă inamiculuĭ ca să-l surprinzĭ și să-l atacĭ: a cădea în ambuscadă. Oamenĭ pușĭ pentru pîndă și atac în timp de războĭ. V. leș 2.
AMBUSCÁDĂ ~e f. 1) Loc ascuns de unde inamicul este pândit pentru a-l ataca prin surprindere. 2) Acțiune de luptă constând în atacarea dușmanului prin surprindere. [G.-D. ambuscadei] /fr. embuscade