AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri, de parvenire. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. [Var.: (înv.) ambițiúne s. f.] – Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.
AMBÍȚIE s.f. Dorință puternică de glorie, de onoruri, de parvenire. Dorință de a întrece pe alții. [Gen. -iei, var. ambițiune s.f. / cf. fr. ambition, lat. ambitio].
AMBÍȚIE s. f. aspirație, dorință puternică de onoruri, de parvenire. ( fr. ambition, lat. ambitio)
AMBÍȚIE, ambiții, s. f. Dorință arzătoare de realizare a unui plan, de glorie, de onoruri. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiție = a (se) ambiționa. Aspirație. [Var.: (înv.) ambițiúne s. f.] – Fr. ambition (lat. lit. ambitio, -onis).
AMBÍȚIE s. pretenție, veleitate, (reg.) inaghie. (Om lipsit de ~ii.)
ambíție (ambíții), s. f. – Dorință arzătoare, aspirație. – Var. ambiț, ambițiune, amîndouă înv. Fr. ambition, it. ambizione. – Der. ambiționa, vb.; ambițios, adj.
ambíție s. f. (sil. -ți-e), art. ambíția (sil. -ți-a), g.-d. art. ambíției; pl. ambíții, art. ambíțiile (sil. -ți-i-)
AMBÍȚIE ~i f. Dorință puternică de a realiza ceva (de a dobândi glorie, onoruri etc.). Om lipsit de ~. ◊ A-și pune ~a a-și pune în gând să facă ceva cu orice preț. A pune pe cineva la ~ a ambiționa pe cineva. [G.-D. ambiției;Sil. -ți-e] /fr. ambition, lat. ambitio, ~onis
ambițiúne f. (lat. ambítio, -ónis, d. ambire, a merge împrejur, a solicita). Dorință înfocată (rîvnă) de glorie, avere ș. a.: ambițiunea de a domni, ambițiune laudabilă. – Și -íție.