AMAURÓZĂ s. f. Diminuare sau pierdere a vederii datorită lezării retinei, căilor nervoase optice sau centrilor cerebrali ai vederii. [Pr.: -ma-u-] – Din fr. amaurose.
AMAURÓZĂ f. Stare patologică caracterizată prin slăbirea sau pierderea vederii, cauzată de atrofierea nervului optic. /fr. amaurose
AMAURÓZĂ s.f. (Med.) Pierdere a vederii, cauzată de atrofierea nervului optic. [Pron. -ma-u-. / fr. amaurose, cf. gr. amaurosis – întunecare].
AMAURÓZĂ s. f. slăbire sau pierdere completă a vederii ca urmare a atrofierii retinei ori a nervului optic. ( fr. amaurose)
amauróză s. f. (sil. -ma-u-), g.-d. art. amaurózei
amauróză f., pl. e (vgr. amaúrosis, întunecare, d. maûros, negru). Med. Orbire totală sau parțială din cauza diabetuluĭ, albuminuriiĭ, anemiiĭ, bețiiĭ, fumatuluĭ ș. a. Se vindecă înlăturînd cauzele. V. gută.