AMĂRĂCIÚNE, amărăciuni, s. f. 1. Mâhnire, tristețe; amărâre. 2. (Rar) Amăreală (1). – Amar + suf. -ăciune.
AMĂRĂCIÚNE, amărăciuni, s. f. 1. Durere, tristețe. Împrejurare, întâmplare dureroasă. 2. Gust amar; amăreală (1). – Din amar + suf. -(ă)ciune.
AMĂRĂCIÚNE s. 1. amăreală. (~ pelinului.) 2. v. mâhnire.
amărăciúne s. f., g.-d. art. amărăciúnii; pl. amărăciúni
amărăcĭúne f. (d. a amărî). Gust amar: amărăciunea pelinuluĭ. Fig. Durere, întristare: a vorbi cu amărăciune, amărăciunile viețiĭ.
AMĂRĂCIÚNE ~i f. 1) Stare sufletească apăsătoare. ~ea despărțirii. 2) Gust amar; amăreală. [G.-D. amărăciunii] /amar + suf. ~ăciune