AMANDEA

AMANDEA

AMÁNDEA interj. (Reg.) Dă navală! fuga! – Din tc. āmade „gata, pregătit”.
AMÁNDEA interj. (Reg.) Dă năvală! fuga! zbughește-o! Iar eu, amandea pe ușă afară plângând (CREANGĂ). – Tc. amade „gata, pregătit”.
amándea interj. – Iute, în grabă. Tc. hemende „și imediat” (Iogu, GS, V, 362). După Șeineanu, II, 19 (urmat de Lokotsch 65 și de DAR), din tc. amade, per. amade „repede”.
amándea interj.
amándea (ea dift.) interj. care arată răpezeala [!] (precipitarea) la chilipir (Mold): copiiĭ, cum vazură [!] merele, amandea pe ele: amandea la mere, copiĭ! (turc. [d. pers.] ĭaghmande, prădînd, d. ĭaghma, pradă V. ĭama).