ALÚRĂ s. f. 1. Fel de a se mișca; mers, umblet; (rar) înfățișare. 2. Mod de deplasare a unui animal. 3. Ritm în care se desfășoară o acțiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive. 4. Mod în care se desfășoară un eveniment, o întâmplare etc. – Din fr. allure.
ALÚRĂ s.f. Fel de a se mișca; mers, umblet; înfățișare. Unghiul format de drumul urmat de o navă față de direcția vântului. Fel de a acționa, de a se purta; purtare, comportare; (spec.) ritm în care se desfășoară o întrecere sportivă. [Pron. -liu-. / fr. allure].
ALÚRĂ Lü/ s. f. 1. mod de deplasare a unui animal, vehicul. 2. fel de a merge; ținută, aspect; înfățișare. 3. fel de a acționa, de a se purta; ritm în care se desfășoară o întrecere sportivă. 4. poziția vântului față de o navă. 5. unghiul format de drumul urmat de o navă față de direcția vântului. ( fr. allure)
ALÚRĂ s. f. Fel de a se mișca; (rar) înfățișare. Ritm (în care se desfășoară o întrecere sportivă). – Fr. allure.
ALÚRĂ s. v. atitudine, port, poză, poziție, ținută.
alúră s. f. [u pron. fr. ü], g.-d. art. alúrii, pl. alúri
alúră f., pl. ĭ (fr. allure d. aller, a merge). Barb. Felu mersuluĭ, mers, umblet. Fig. Aer, călcătură: ce alură de savant!
ALÚRĂ aluri f. 1) Fel de a merge; umblet; mers. 2) Ritm al unei competiții sportive. [G.-D. alurii] /fr. allure