ALUNÍȚĂ, alunițe, s. f. 1. Diminutiv al lui alună; alunea, alunică. 2. Mică excrescență pigmentată pe piele. – Alună + suf. -iță.
ALUNÍȚĂ, alunițe, s. f. 1. Diminutiv al lui alună. 2. Mică excrescență pigmentată, pe față sau pe trup.
ALUNÍȚĂ s. (reg.) stârlici, (Ban.) ligă. (O ~ pe frunte.)
aluníță s. f., g.-d. art. aluníței; pl. aluníțe
aluníță f. V. alunică 2.
2) alunícă f., pl. nele, și -níță f., pl. e (bg. lunica, aluniță, pistruĭe, dim. d. lună, lună, aluniță, contaminat de alunică 1. V. lună). Mică pată neagră saŭ cafenie pe obraz orĭ pe corp. V. neg.