ALUNÍȘ, alunișuri, s. n. Pădurice, desiș de aluni; alunet. – Alun + suf. -iș.
ALUNÍȘ, alunișuri, s. n. Pădurice, desiș de aluni. – Din alun + suf. -iș.
aluníș s. n., pl. aluníșuri
aluníș n., pl. urĭ. Loc pe care cresc alunĭ.
ALUNÍȘ ~uri n. Desiș de aluni. /alun + suf. ~iș
ALUNIȘ, 1. Com. în jud. Cluj; 1.742 loc. (1991). 2. Com. în jud. Mureș; 3.438 loc. (1991). Stație de c. f. 3. Com. în jud. Prahova; 4.334 loc. (1991).