ALOCAȚIE

ALOCAȚIE

ALOCAȚIE

ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (concr.) sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un anumit scop. Indemnizație acordată de stat, în anumite condiții, unei anumite persoane. – Din fr. allocation.
ALOCÁȚIE s.f. Alocare; (Concr.) Sumă de bani destinată (de stat sau de o instituție) pentru un anumit scop. Ajutor în bani. [Gen. -iei, var. alocațiune s.f. / cf. fr. allocation].
ALOCÁȚIE s. f. alocare; sumă prevăzută și destinată realizării unui anumit scop. ◊ indemnizație alocată de stat cuiva. ( fr. allocation, lat. allocatio)
ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (concr.) sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un anumit scop. Ajutor în bani. – Fr. allocation.
ALOCÁȚIE s. v. alocare.
alocáție s. f. → locație
ALOCÁȚIE ~i f. 1) Sumă de bani alocată de către stat sau de către o instituție pentru un scop anumit. 2) Ajutor în bani acordat unei persoane în anumite condiții. ~ de invaliditate. [G.-D. alocației; Sil. ți-e] /fr. allocation
alocațiune f. (d. aloc; fr. allocation). Acțiunea de a aloca. – Și -áție și -áre.