ALIMENTÁRE, alimentări, s. f. Acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; hrănire, alimentație, nutriție. – V. alimenta.
ALIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a alimenta și rezultatul ei; alimentație, aprovizionare. [ alimenta].
ALIMENTÁRE, alimentări, s. f. Acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei.
ALIMENTÁRE s. v. alimentație.
ALIMENTÁRE s. v. întreținere, menținere.
alimentáre s. f., g.-d. art. alimentării; pl. alimentări
ALIMENTÁ, alimentez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A consuma sau a da să consume alimente; a (se) hrăni. 2. Tranz. și refl. A (se) aproviziona. 3. Tranz. A furniza materiale, energie, utilaje etc. unor instituții, întreprinderi etc. pentru asigurarea funcționării sau activității acestora. – Din fr. alimenter.
ALIMENTÁR, -Ă, alimentari, -e, adj. De alimente, privitor la alimente. ◊ Industrie alimentară = industrie care transformă materiile prime de origine animală și vegetală în produse necesare hranei. ◊ Pensie alimentară = sumă de bani necesară întreținerii unei persoane pe care cineva o plătește, lunar, în temeiul unei obligații stabilite prin lege sau prin hotărâre judecătorească; pensie de întreținere. (Substantivat, f.) Băcănie. – Din fr. alimentaire, lat. alimentarius.
A ALIMENTÁ ~éz tranz. 1) (ființe, plante) A trata cu alimente, pentru a menține existența; a întreține cu hrană; a hrăni. 2) (mașini, instalații, întreprinderi etc.) A asigura cu cele necesare pentru funcționare sau pentru activitate; a aproviziona. ~ cu combustibil. /fr. alimenter
ALIMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de alimente; propriu alimentelor. Regim ~. Produse ~e. ◊ Pensie ~ă sumă de bani pe care o plătește cineva unei persoane pe care este obligat s-o întrețină. /fr. alimentaire, lat. alimentarius
ALIMENTÁRĂ ~e f. Magazin în care se vând produse alimentare. /fr. alimentaire, lat. alimentarius
ALIMENTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente). tr. A întreține, a menține. 2. tr. A aproviziona cu ceva necesar traiului. A aproviziona, a da cele necesare pentru funcționare (unui motor, unei mașini etc.). ◊ (Sport) A alimenta cu mingi = a pasa mingile (cuiva), a trimite mingile în direcția unui jucător. [ fr. alimenter, cf. it. alimentare].
ALIMENTÁR, -Ă adj. Referitor la alimente; care servește ca aliment. ◊ Pensie alimentară = sumă de bani pe care cineva o plătește (lunar) unei persoane pe care are obligația s-o întrețină. // s.f. Unitate comercială care vinde alimente. [Cf. fr. alimentaire].
ALIMENTÁ vb. I. tr., refl. a (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente). II. tr. 1. a aproviziona cu ceva necesar traiului. 2. a furniza cele necesare pentru funcționarea unui motor, a unei mașini etc. ( fr. alimenter, lat. alimentare)
ALIMENTÁR, -Ă I. adj. referitor la alimente; care servește ca aliment. pensie ~ă = sumă de bani pe care cineva o plătește (lunar) unei persoane pentru întreținere. II. s. f. unitate comercială unde se vând alimente. ( fr. alimentaire, lat. alimentarius)
ALIMENTÁ, alimentez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) hrăni. 2. Tranz. A furniza în mod regulat un lucru necesar; a aproviziona. – Fr. alimenter.
ALIMENTÁR, -Ă, alimentari, -e, adj. De alimente, privitor la alimente. ◊ Pensie alimentară = sumă de bani pe care cineva o plătește, lunar, unei persoane pe care are obligația s-o întrețină. – Fr. alimentaire (lat. lit. alimentarius).
ALIMENTÁ vb. v. mânca.
ALIMENTÁ vb. v. întreține, menține.
alimentá vb., ind. prez. 1 sg. alimentéz, 3 sg. și pl. alimenteáză
alimentár adj. m., pl. alimentári; f. sg. alimentáră, pl. alimentáre
alimentár, -ă adj. (lat. alimentarius). Care poate servi ca aliment: plantă alimentară. Destinat pentru alimente: pensiune alimentară.
alimentațiúne f. (d. alimentez). Acțiunea de a alimenta. – Și -áție și -áre.
alimentéz v. tr. (d. aliment; fr. alimenter). Nutresc. Fig. Întrețin, fomentez: demagogiĭ alimentează ura săraculuĭ contra bogatuluĭ.