ALIMBÁRE, alimbări, s. f. Faptul de a alimba. – V. alimba.
ALIMBÁRE s.f. Acțiunea de a alimba. [ alimba].
alimbáre s. f. → limbare
ALIMBÁ, alimbez, vb. I. Tranz. A descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a o putea face să navigheze în ape de mică adâncime. – Cf. limb.
A ALIMBÁ pers. 3 ~eáză tranz. (nave încărcate) A descărca o parte din marfă pentru a face posibilă navigația în ape de mică adâncime. /Din limb
ALIMBÁ vb. I. tr. A descărca o parte din marfa dintr-o navă în altă navă spre a o ușura. [ limb].
ALIMBÁ vb. tr. a limba1. ( limb)
alimbá vb., ind. prez. 3 sg. alimbeáză