ALELOPATÍE s.f. (Biol.) Influență reciprocă a plantelor prin intermediul colinelor2. [Gen. -iei. / fr. allélopathie].
ALELOPATÍE s. f. interacțiune stabilită între plantele superioare prin intermediul diferiților produși metabolici. ( fr. allélopathie)
alelopatíe s. f., art. alelopatía, g.-d. alelopatíi, art. alelopatíei
ALELOPATÍE (germ. {i}; {s} gr. allelon „reciproc” + pathos „suferință”) s. f. (BIOL.) Influență reciprocă a plantelor superioare, de cele mai multe ori inhibitoare, prin intermediul substanțelor chimice numite coline.