ALEATÓRIC, -Ă, aleatorici, -ce, adj. (Livr.; despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este legat de hazard; stocastic. (Muz.) Care se bazează pe improvizație; care lasă execuția la inspirația interpretului [Pr.: -le-a-] – Aleator[iu] + suf. -ic.
ALEATÓRIC, -Ă adj. v. aleatoriu.
ALEATÓRIC, -Ă adj. (despre muzică) care are la bază metoda de compoziție proprie aleatorismului. ( fr. aléatorique)
aleatóric adj. m.(sil. -le-a-), pl. aleatórici; f. sg. aleatórică, pl. aleatórice