ALBIȘÓR, -OÁRĂ, albișori, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. Diminutiv al lui alb; albior. II. S. m. și f. (Iht.) Obleț. III. S. m. 1. Nume dat unor bureți comestibili. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. IV. S. f. Albitură (2). 2. Varietate de viță de vie cu struguri albi. – Alb + suf. -ișor.
ALBIȘÓR¹, albișori, s. m. 1. (Iht.) Obleț. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. 3. Nume dat unor bureți comestibili. – Din alb² + suf. -ișor.
ALBIȘÓR², -OÁRĂ, albișori, -oare, adj. Diminutiv al lui alb².
albișór adj. m., s. m., pl. albișóri; f. sg. albișoáră, pl. albișoáre
albișór, -oáră adj. Cam alb.
ALBIȘOÁRĂ ~e f. Pește mic dulcicol de talie mică, cu solzi mărunți, argintii, având gura oblică; obleț; sorean. /alb + suf. ~ișoară
ALBIȘOÁRĂ, albișoare, s. f. 1. (Iht.) Obleț. 2. Albitură (2). 3. Varietate de viță de vie cu struguri albi. – Din alb² + suf. -ișoară.
ALBIȘOÁRĂ s. v. obleț.